Există relații de prietenie în care chiar dacă nu v-ați văzut de mult timp, apropierea emoțională este acolo, chiar dacă au trecut mulți ani. Recent am ieșit în oraș cu o prietenă cu care în sfirsit am reusit să stabilim o întilnire în pofida orarului încărcat și descriind schimbările din viața ei la un moment dat mi-a spus: „Eu sunt deprimată!”, după care a respirat adînc și a adăugat, de data acesta cu zîmbetul pe buze: „Nu este foarte grav… de fapt, mi-ar place să pot discuta cu cineva, dar nu cred că ași avea nevoie de consiliere psihologică, pentru că nu am trecut prin divort, nu am pierdut pe nimeni drag. Cred că trebuie doar să trec peste asta!”
Sociatatea noastră nu încurajează persoanele să vorbească despre durerea lor emoțională. Sociatatea ne învață că trebuie să suprimăm emoțiile. Deseori ni se spune „să nu miorlăim” despre problemele noastre. Ni se spune să încercăm să depășim situația, să fim puternici transmițind de fapt mesajul: „Nu trebuie să simți nimic, iar dacă simți nu vorbi despre asta sau nu arată acest lucru.”
Majoritatea persoanelor atunci cînd sunt indispuși se simt mult mai bine, doar de la faptul că atunci cînd ei vorbesc, este cineva care îi ascultă cu atenție, fară să-i judece, într-un mod empatic și care le arată că îi înțelege. Dacă fiecare persoană care se simte deprimată s-ar simți confortabil să vorbească despre asta unui bun ascultător, ar exista mai muține persoane deprimate și posibil mai puține care folosesc antideprisante.
Contactul uman, merge mînă în mînă cu comunicarea. Fiecare din noi are nevoia să vadă persoane care ne zîmbesc, care au o atitudine binevoitoare, care ar putea să ne atingă într-un mod prietenos care ni se potrivește. O interacțiune plină de grijă și căldură este esențială pentru ca să ne putem dezvolta armonios.
Într-o lume ideală ar exista prieteni, rude, lideri spirituali, mentori, dascăli care ne-ar fi alături și ne-ar asculta atunci cînd ceva ne preocupă. Dar cu părere de rău, cultura noastră nu poate mereu să ne ofere un astfel de suport. Fiecare din noi suntem prea ocupați. Mulți din noi venim din familii unde am fost abuzați fizic, emoțional sau de care suntem distanțați. Foarte rar suntem membrii unei comunități unde am putea să discutăm despre ceea ce ne preocupă. Și ca rezultat multe persoane ajung să își ascundă lacrimile și vulnerabilitățile, astfel izolindu-se. În mod ironic, suprimînd emoțiile și fiind privați de comunicare călduroasă, acest lucru ne poate face mai susceptibili la depresie.
Deci dacă te simți deprimat sau resimți durere emoțională, încearcă să găsești pe cineva căruia poți să-i vorbești, cineva care ar putea să te asculte fără să te judece. Vorbește-i despre lucrurile care te preocupă pînă simți o eliberare (chiar dacă asta presupune să discuți cu mai multe persoane, despre ceea ce te preocupă). Dacă în viața ta nu este o astfel de persoană căreia poți să-i confesezi ceea ce te preocupă poți apela la un ajutor profesionist. Tu îți datorezi ție să ai grijă de tine pentru a preveni deprimarea și eventual o stare depresivă. Este foarte simplu (deși nu este ușor), dar este important.
În mod adițional ași vrea să descurajez idea conform căreia poți să apelezi la un psiholog doar dacă treci printr-un eveniment specific sau o anumită problemă. De fapt, atunci cînd observi că reacționezi în același mod în diferite situații, sunt anumite paterne care se repetă, te simți blocat sau îți apar în minte anumite gînduri care nu te lasă în pace mai mult de o săptamînă, fiecare din cele enumerate reprezintă un motiv întemeiat să apelezi la un psiholog. În cadrul ședințelor de consiliere psihologică, vei învăta strategii noi de a face față situațiilor cu care te confrunți și vei interacționa într-un cadru sigur. Poți să te programezi pentru o ședință la cabinet sau on-line.
Cu alte cuvinte ședințele de consiliere psihologcă sunt un laborator perfect pentru a experimenta cu emoțiile, gîndurile și comportamentle tale interpersonale.
