În ziua de astăzi există foarte multă informație, uneori contradictorie referitor la strategii și tehnici în scopul educării copiilor. Din experiența mea de psiholog observ mulți părinți care au intenții bune, dar modalitatea lor de comunicare și relaționare cu copii lor ajung să îi rănească emoțional fără a avea această intenție.

Acestea sunt aspectele importante de care un părinte ar fi bine să țină cont în interacțiunea cu copilul lor.

Este firesc să se comporte copilărește

Deseori părinții uită că modalitatea copiilor de a învăța ceva nou este prin a da-o în bară, a comite greșeli și a se comporta imatur. Magia are loc atunci când adultul îi oferă susținere copilului și îi ghidează pașii în direcția corectă. În acest moment este fiesc să devenim frustrați, nerăbdători, să ne plictisim, dar așa funcționează copii. Partea creierului responsabilă pentru rațiune, autocontrol și logică se dezvoltă în întregime abia la vârsta de 20 de ani. Un comportament imatur, este firesc pentru o ființă imatură cu un creier imatur. Această este realitatea științifică care ne ajută să fim mai răbdători și să găsim resurse pentru a oferi suportul necesar atunci când copii se confruntă cu anumite provocări.

Setează limitele prin respect, nu prin critică

Pentru că copii învață despre lumea înconjurătoare de la noi, inevitabil vor avea nevoie de anumite limite impuse. Fără limite copii pot resimți anxietate și lipsa controlului. Limitele pot fi setate în formă de critică, inducerea rușinii, vinovăției sau într-o manieră fermă, dar respectuoasă. Imaginează-ți cum ti-ar place să îți vorbească superiorul tău la serviciu și acesta ar putea fi un model pe care poți să-l preiei.

Acțiunile vorbesc mai tare decât cuvintele

Cred că principiul de bază în educația copiilor este: „Nu aud ceea ce spui pentru că ceea ce faci, strigă mai tare!” Copii au un spirit de observație incredibil și sunt mult mai intuitivi decât credem. Ei mereu observă. Acesta poate fi un inconvenient pentru părinți, dar atâta timp cât știm că copii examinează orice acțiune de a noastră, acest lucru nu doar îi va învăța cum să se comporte, dar ne va face să devenim o versiunea mai bună a noastră.

Conexiunea, creativitatea și distracția sunt cele mai bune opțiuni de a promova comportamente pozitive și o atitudine cooperantă.

Frica și controlul nu sunt învățători buni pe termen lung pentru copii. Chiar dacă ele aparent sunt eficiente pe termen scurt, ele nu echipează copilul cu un compas moral puternic sau strategii constructive de rezolvare a problemelor. Atunci când copilul se simte valoros ca persoană în interacțiunea cu el, în mod firesc învață să îi aprecieze pe alții și să dezvolte încrederea în luarea deciziilor potrivite.

Formăm persoana, nu doar comportamentul

Deseori se formează impresia că scopul părinților este să crească un copil manierat și ascultător. Aceste calități de fapt nu sunt cele care contribuie la dezvoltarea emoțională echilibrată a copilului. Atunci când ajutăm copilul să înțeleagă importanța gândurilor și emoțiilor pe care le resimte, ei pot dezvolta abilități de relaționare și avea strategii constructive de a face față situațiilor cu care se confruntă.

Ascultați ce vă spun copii

Copii pot găsi soluții pentru diferite situații. Dar pentru că ținem la ei și dorim să fie de succes, deseori părinții sunt cei care rezolvă situația, în timp ce le ține morală și îi critică. Dacă părinții ar putea ține limba după dinți și ar tăcea, ar fi surprinși cât de des copii reușesc cu succes să ajungă singuri la concluzia potrivită. Să simți că ești ascultat are un puternic efect terapeutic. Copii vor și au nevoia de a fi auziți și să simtă că sunt înțeleși. Ca fiecare din noi de fapt.

Creează o identitate și în afara copilului

Mulți părinți susțin că copii reprezintă viața lor. În mod special mamele uneori percep copii ca pe o continuare a ființei lor. Dar în viața de zi cu zi părinții au nevoie de petrecerea timpului cu prietenii, dezvoltarea propriilor pasiuni și hobby. Acest lucru poate fi dificil și perceput ca o arenă de luptă între dorința protectivă față de copii noștri și convingerea că nu se vor descurca fără noi, pe de o parte și că noi nu putem fi fără de ei pe de altă parte.  Dar asta e posibil, și este necesar pentru a menține propriul echilibru și în scopul evitării presiunii asupra copilului de a ne satisface toate nevoile noastre emoționale.

Schimbarea obiceiurilor și stilului parental nu este simplu, dar atâta timp cât este în interesul dezvoltării armonioase a copiilor, cu siguranță se merită efortul. În cadrul unei ședințe de consiliere psihologică putem discuta despre stilul tău de parenting și provocările pe care le întâlnești în relaționarea cu copilul tău!