Zile trecute m-am întîlnit cu o cunoscută de a mea și cînd am întrebat-o ce mai face și cum se simte, mi-a răspuns: „Sunt așa de ocupată, așa de multe am pe cap, nu reușesc să fac nimic…”

În scurt timp după aceea m-am întîlnit cu altcineva și am primit accelași răspuns pe un ton copleștit: „Am așa de multe de facut și nu reușesc.” În discuție cu o prietenă de a mea am aflat că fiica ei de 8 ani, nu are timp liber. Programul ei în afara orelor de școală este încărcat cu ore de gimnastică, pian, desen, respectiv și o fetiță de 8 ani este foarte ocupată.

Și eu mi-am pus întrebarea cum am ajuns să trăim așa? De ce ne prindem în acestă capcană și de ce copiii ajung să fie implicați în asta? Unde sunt timpurile în care copiii se jucau pe afară, se murdăreau și se plictiseau? Ne iubim așa de mult copii încît le supaîncărcăm programul, astfel încît să devină la fel de stresați și ocupați ca și noi adulții?

Ce s-a întîmplat cu timpurile în care putem sta alături de persoanele dragi pentru a avea o conversație de suflet, cu pauze de tăcere și fără grabă de a le umple. Cum am ajuns într-o lume în care avem din ce în ce mai multe de făcut, mai puțin timp pentru relaxare, pentru reflecție, pentru noi sau pur și simplu… să fim? Se spune că o viață neexaminată nu se merită trăită pentru o ființă umană. Cum putem noi oare să trăim, să fim, să dezvoltăm potențialul nostru dacă noi suntem mereu ocupați? Această „boală” de a fi ocupați e distructivă pentru sănătatea noastră și pentru starea noastră de bine. Ne privează de abilitatea de a fi pe deplin prezenți alături de cei dragi și de a savura clipa.

În era informațională avem acces la așa de multe tehnologii, care noi credeam că o să ne facă viața mai ușoara, mai răpidă, mai simplă. Și cu toate aceste noi nu mai avem timp liber așa cum obișnuiam să avem în trecut. Acum TOT TIMPUL LIBER îl pertrecem  în fața gadget-urilor. Practic nu mai este spațul în timp clar definit  dintre serviciu și casă, datorită laptop-urilor și telefoanelor smart. Deseori și momentele de relaxare ajung să fie pline de suprastimulenți – filme de acțiune și multă violență sau activitați sportive bazate pe competiție.

Eu nu am o soluție magică. În cadrul ședințelor de consiliere psihologică mulți oameni mărturisesc că sunt așa de prinși în activități, deseori nu au timp pentru a se întreba: Ceea ce fac, este cu adevărat ceea ce îmi doresc să fac? Calea pe care merg este cea care mi se potrivește cu adevărat? Asta mă face să fiu împlinit? Contribuie la fericirea mea?

W.B. Yeats a spus: „Este nevoie de mai mult curaj pentru a examina colțurile întunecoase ale propriului suflet decît pentru ca un soldat să iasă pe un cîmp de luptă.”

Cînd se presupune că ar trebui să examinam colțurile întunecate ale sufletului nostru dacă noi suntem mereu ocupați?

Propunerea noastră este în cadrul unei tabere de DETOX 360, unde participanții pentru 5 zile se vor pune pe primul loc și vor avea grija de ei: de corpul lor prin a face a detoxifiere a organismului, alături de nutriționistă Victoria Ursu. Eu, Ana Niculăeș  voi ghida participanții pentru a avea grijă de mintea lor prin a face meditații și a avea timp pentru a evalua ce le-a reușit pînă acum, dacă este ceva care nu li se potrivește în viața lor, ce ar putea face diferit și nu în ultimul rînd pentru a avea grija de partea lor emoțională.

Vor fi 5 zile în care poți să te reconectezi la propria ființă și să îți reîncarci bateriile, deoarece sunt momente în care este important „să fii” decit „să faci”.