Recent am publicat un articol și înainte de a-l publica am ezitat mult. Era un articol în care am investit emoțional mai mult comparativ cu altele și simțeam necesitatea de a place și aveam frica de a fi criticată. Și legea atracției s-a manifestat, de ceea ce îmi era frică s-a întâmplat. O blogherița a criticat intenția persoanelor de a scrie articole despre cum să îmbunătățești relațiile și comentariile care au urmat erau denigratoare și jignitoare. Eu m-am simțit atacată și încercam să formulez un răspuns pentru a mă apăra.

Dar am realizat mai multe lucruri: fiecare avem dreptul la opinie și este trist că unii abuzează de aceasta. Indiferent de ce nu aș spune, cel mai probabil discuția s-ar fi transformat într-o gâlceavă și nu merita prin urmare timpul și efortul meu. Dar cea mai important revelație pentru mine a fost faptul că o parte din mine încă își dorește să fie agreată de toți cei din jur. Chiar dacă rațional eu înțeleg că unica modalitate de a place tuturor este doar în cazul în care ești un borcan cu unt de ciocolată Nutella.

Este o parte din noi care este convinsă că dacă vom place tuturor, atunci vom fi fericiți. Iată de ce noi depunem efort în a face lucrurile „corect”. Și suntem în căutarea versiunii noastre de perfecțiune. Și încet, dar inevitabil ne transformăm într-o versiune “cum trebuie să fim”. Dar nici măcar această „versiune perfectă” nu ne poate garanta că toată lumea o să ne placă. Oricum vor fi peroane care o să ne perceapă ca fiind prea liniștiți sau prea zgomotoși. Oricum vor fi persoane care o să creadă că suntem plictisitori, neștiutori sau ridiculi.

Și acest lucru poate să ne facă să ne simțim izolați, nesiguri, neimportanți și neputincioși. Deoarece de cele mai dese ori concluzia pe care o facem este că am făcut ceva greșit, că ceva nu este în ordine cu noi.

Așa că depunem și mai mult efort pentru a fi ireproșabili, să facem lucrul „potrivit”, la timpul „potrivit” și în modul „potrivit”.

Dar este foarte mare riscul ca efortul depus, oricum să nu ofere rezultatul așteptat și oricum vor fi persoane care nu ne vor agrea.

Observi cercul vicios?

Ironia este că atunci când persoanele ne plac, petrec timpul cu noi, ne aprobă, noi oricum ne simțim distanțați și singuri pentru că fără să realizăm noi pierdem legătura cu noi înșine atunci când pretindem ceva ce nu suntem în realitate. Noi depunem mult efort pentru a fi în compania persoanelor care de fapt nu ne înțeleg. Noi depunem efort pentru a face lucruri care pretindem că ne energizează, când de fapt pierdem energia. Noi depunem efort în a fi ceva ce nu suntem și niciodată nu știm dacă facem lucrul „potrivit”. Cum m-am comportat? Am fost prea liniștită? Prea îngândurată? Prea cochetă? Prea politicoasă? Prea dură? Și tot așa stăm la dubii, iar acest lucru diminuează din încrederea noastră.

Cu siguranță nu o să ne placă toată lumea. Și acceptând acest lucru, creăm spațiu pentru fericire în viața noastră. Acceptând acest lucru ne oferim spațiu să fim ceea ce suntem cu adevărat. Astfel putem să alegem să petrecem timp cu peroanele care ne înțeleg și să îi evităm pe cele care ne creează disconfort emoțional. Și să facem lucruri care ne inspiră și ne face să ne simțim împliniți din interior, pentru că suntem dispuși să fim percepuți ca fiind plictisitori, ridicoli sau ignoranți de alții care pur și simplu nu știu ce facem noi de fapt.

Și este o situație de câștig-câștig atât pentru noi cât și pentru ei. Pentru că fiecare va petrece timpul cu persoanele cu care se potrivesc.

Atunci când ne permitem să fim, ceea ce suntem cu adevărat, noi reușim să transmitem mesajul nostru unic în lume.

Ne folosim de talentele noastre în loc de a le ascunde pentru că nu sunt “potrivite”.

Ne folosim de vocea noastră în loc să inhibăm ceea ce vrem să spunem din frica de a nu spune ceva „nepotrivit”.

Folosim stilul nostru în loc să copiem pe alții.

Folosim ideile noastre fără să încercam să ghicim ce cred alții.

Astfel putem crea ceva unic care doar noi putem oferi lumii. Și nu va fi pe placul tuturor, dar unii vor fi încântați, vor avea nevoie de asta sau chiar vor fi inspirați. Iar noi ne vom simți împliniți. Dar acest lucru este posibil doar în cazul în care vei fi gata să indispui pe cineva, când vei accepta faptul că vor fi persoane cărora n-o să le placă…

Tu pe cine ești gata să indispui?