Oportunitatea şi scopul cercetării. Din cuvintele copiilor putem să ne convingem ca şcoala poate fi un factor stresant  pentru elevi. Dacă copiii sunt rugaţi să numească cel mai neplăcut eveniment din ultima lună  sau să descrie lucruri care s-au întâmplat şi care i-au făcut să se simtă neplăcut, evenimentele de la şcoală se află permanent printre primele trei cele mai răspândite probleme care sunt numite (alături de problemele de familie şi relaţiile cu semenii) [2].

O examinare mai atentă a răspunsurilor specifice dezvăluie că copii spun că sunt deranjaţi de o mulţime de evenimente mari şi mici: note mici la teste sau teme pe acasă; frica de eşec şcolar pe viitor; înţelegerea dificilă a materialului prezentat la orele de clasă; necunoaşterea răspunsului când este întrebat de profesor; ameninţarea cu pedeapsa pentru încălcări şi neliniştea  de a nu fi pe placul profesorului. Aceste dezvăluiri demonstrează că şcoala poate avea impact stresogen asupra copiilor [6] .

Constatând importanţa cercetării acestui domeniu, mai multe lucrări s-au focusat pe expunerea copiilor la anumiţi stresori, cât şi impactul pe care îl poate avea aceşti stresori asupra sănătăţii copilului şi a stării lui generale. Cu toate acestea, valoarea acestor lucrări este restricţionată de doi factori. Primul, scalele de măsură a stresului pentru copiii, de cele mai multe ori au fost elaborate pentru un specific grup patologic: copiii cu astmă [8], copiii cu sindromul Tourette [5] sau copiii cu părinţi depresivi [11]. Aceste scală pune accentul pe o evaluare asociată cu nişte disfuncţii particulare, astfel limitând o evaluare generală a stresului la copii. Al doilea factor este legat de utilizarea instrumentelor psihologice de măsurarea stresului mai vechi, care au la bază itemi arhaici, depăşiţi de noile realităţi sociale[3] .

Ţinând cont de cele menţionate mai sus am considerat important crearea unei scale pentru a evalua factorii de stres la copii, populaţia reprezentând-o copii de vârstă şcolară mică, care frecventează instituţiile preuniversitare cu predare în limbă română din municipiul Chişinău.

Metodologia. Crearea listei de itemii de bază a avut ca referinţă literatura teoretică pertinentă [4] ; [7], [1]. Din lista celor 50 de stresori, care evident este mult prea lungă pentru a evalua stresul la copii, fără a obosi micii respondenţi, am selectat 27 care sunt specifice şi corespunzătoare contextului social actual. Am organizat un studiu pilot pentru a verifica dacă itemii sunt înţeleşi adecvat de către copii de vârstă şcolară mică şi am operat modificări de ordin lexical acolo unde a fost necesar.

Fiecare item avea la bază o scală Likert de 5 puncte pentru a măsura dacă factorul stresant a avut loc şi impactul intensităţii auto perceput (1 – Nu mi s-a întâmplat; 2 – Mi s-a întâmplat, dar nu am simţit nimic; 3- M-am supărat un pic; 4- M-am supărat; 5 M-am supărat foarte tare). Într-o scală dihotomică a fost codată 1 pentru „Nu mi s-a întâmplat” şi 2 celelalte categorii, care au furnizat ulterior un indice al gradului de expunere la stresor. Scorurile individuale ale fiecărui item a variat între 1 şi 5.

Pentru a ajuta copii să interpreteze cheia de răspuns au fost anexate la instrucţiunile verbale reprezentări faciale cu expresii care variau de la neutralitate la nefericire. Desenul unui cerculeţ gol indică faptul că copilul nu a experimentat această situaţie, o faţă neutră indica faptul că copilul a avut aşa o situaţie, dar a fost perceput neutru. Feţele ce reflectă în mod progresiv nivele mai înalte de nefericire au fost folosite pentru a reprezenta nivelul supărare pe care fiecare stresor l-a cauzat la fiecare respondent individual. Copii au fost rugaţi să răspundă la itemi ţintind cont de situaţiile care au avut loc în ultimele 12 luni, deoarece acesta trebuie să fie standardul în astfel de tip de studii, conform sugestiilor lui Turner şi Wheaton [10].

            Procedura. Conform ordinului nr. 0718/1333 din 18 mai 2011, Direcţia Generală de Educaţie, Tineret şi Sport Chişinău, a avizat pozitiv solicitarea noastră de a aplica chestionarul pentru a identifica situaţiile de stres la copii claselor primare din instituţiile municipale de învăţământ preuniversitar.

Metoda de selecţie a subiecţilor pentru cercetare a fost eşantionarea în trei straturi în funcţie de şcoală/liceu şi clase. Au fost respectate proporţiile populaţiei şcolare per total a oraşului, obţinându-se astfel reprezentativitatea eşantionului. La cercetare au participat 17 instituţii de învăţământ preuniversitar din municipiul Chişinău, în total 759 de elevi, 368 băieţi (49,5%) şi 375 de fete (50,5%) din clasele 2-4-a, cu vârsta cuprinsă între 7-11 ani, M=9,36, S=0,96.

Chestionarele au fost administrate colectiv, în timpul lecţiilor.

Prezentarea datelor. Structura interna a fost examinată prin analiza componentelor principale folosind programul SPPS versiunea 12. A fost aplicată o rotaţie oblică Rotatie Varimax, rotaţie efectuată în 6 iteraţii. Determinantul corelaţiei matricei este de 0,049 şi normalizare Kaiser de 0,71 cu o diferenţa semnificativă de 0,01.  Modalitatea de tratare a non-răspunsurilor a fost prin excluderea cazurilor pereche. Modelul obţinut explică o varianţă totală de 64,7%. Primul factor 15,7%, al doilea 14,5%, al treilea 12,2%, al patrulea 11,1% şi al cincilea 11% (Vezi tabelele 1 şi 2).

Interpretarea rezultatelor. Profilul factorilor stresori specifice vârstei şcolarului mic este consistent cu temele majore de tranziţie şi schimbări evidenţiate în literatura de specialitate şi psihologia dezvoltării.

Tabelul 1. Comunalităţile itemilor

Itemii	Comunalităţi
Am de făcut multe lucruri odată	0,608
Nu am destui bani să-mi cumpăr ceea ce îmi doresc	0,590
Îmi este dificil să mă împrietenesc	0,770
Recent am fost bolnav	0,516
Nu am destul timp să mă joc	0,512
Mi se spune des ,,Pregăteşte temele pentru acasă”	0,626
Îmi este prea greu să învăţ la scoală	0,722
Părintii mei sunt plecaţi peste hotare	0,699
Petrec puţin timp împreună cu părintii mei	0,700
Exteriorul meu se schimbă	0,591
În familia mea s-a născut un frăţior/o surioara	0,790
Am primit o nota rea la ultima lucrare de control	0,760
Părintii mă pedepsesc des	0,521

Extraction Method: Principal Component Analysis.

 

Tabelul 2. Componentele factorilor

 

Itemi	F1	F2	F3	F4	F5
Exteriorul meu se schimbă	0,727
Îmi este prea greu sa învăţ la şcoala	0,736
În familia mea s-a născut un frăţior/o surioara	0,776
Părinţii mei sunt plecaţi peste hotare		0,730
Petrec puţin timp împreună cu părinţii mei		0,772
Am primit o notă rea la ultima lucrare de control		0,788
Nu am destul timp să mă joc			0,535
Recent am fost bolnav			0,680
Nu am destui bani să-mi cumpăr ceea ce îmi doresc			0,727
Părinţii mă pedepsesc des				0,585
Am de făcut multe lucruri odată				0,755
Îmi este dificil să mă împrietenesc					0,849
Mi se spune des ,,Pregăteşte temele pentru acasă”					0,621

Metoda: Analiza în Componente Principale. Rotatie Varimax, normalizare Keizer, rotatie efectuata in 6 iteraţii. Modalitatea de tratare a non-raspunsurilor: excluderea cazurilor pereche.

 

Primul factor reflectă schimbările care au loc atât la nivel fiziologic, referitor la maturizare, cât şi la schimbările de statut în cadrul familiei. De exemplu, atunci când se naşte un frăţior sau o surioară, toată atenţia părinţilor este îndreptată spre cel mai mic din familie şi acest fapt este resimţit profund de către copil. Tot din acesta categorie fac parte şi dificultăţile academice, care pot fi explicate prin schimbările pe care le suportă copilul, iar dificultăţile de învăţare fiind o consecinţă a lor.

Cea de-a doua categorie pe care am putea-o intitula “Relaţia cu părinţii” se referă la suferinţa pe care o resimt atât copii, părinţii cărora sunt plecaţi pentru hotare, cât şi cei care suferă de neglijenţă emoţională care se exprimă prin aceea că părinţii petrec prea puţin timp împreună cu ei.  Tot în acest factor o contribuţie semnificativă o are stresul pe care îl resimt copii în situaţia în care primesc o notă rea la lucrarea de control, acesta poate fi explicată prin anxietatea provocată elevilor, atunci când părinţii verifică reuşita şcolară a copiilor lor.

Cel de al treilea factor face referinţă la dificultăţile de zi cu zi pe care le poate întâlni un copil: insuficient timp pentru joacă, lipsa banilor pentru a-şi procura ceea ce îşi doreşte şi nu în ultimul rând problemele de sănătate.

Cel de al patrulea factor face referire la suprasolicitările cărora copii trebuie să le facă faţă: pedepsele frecvente aplicate de către părinţi, supraaglomerare de activităţi de care trebuie să se ocupe concomitent şi a.

Cel de al cincilea factor face referinţă la dificultăţile de a relaţiona cu semenii, de a lega prietenii pe care le întâmpină copii de vârsta şcolară mică. În plus, copiii care nu sunt foarte sârguincioşi, părinţii cărora trebuie des să le reamintească că trebuie să-şi pregătească temele pentru acasă, resimt această preocupare a părinţilor ca pe un factor stresant.

Ne-a surprins faptul că, deşi specificul vârstei şcolarului mic îl constituie învăţarea ca activitate dominantă, factorii stresanţi ce ţin de mediul academic sunt semnificativi ca intensitate, în deosebi itemii “Îmi este prea greu să învăţ la şcoală”, “Des mi se spune pregăteşte temele pentru acasă” şi “Am primit o notă rea la o lucrare de control”.

În concluzie, putem spune că în calitate de factori stresanţi care au o semnificaţie majoră pentru populaţia elevilor de vârstă şcolară mică sunt schimbările pe care le resimt copii atât la nivel fiziologic, cât şi la nivel de statut în familie, insuficienţa timpului petrecut împreună cu părinţii, anumite dificultăţi ce pot apărea de zi cu zi, care ţin de rutina şcolară, gestionarea timpului, a banilor, problemele de sănătate şi relaţionarea cu semenii.

 

Abstract

From the perspective of child development, the elementary school years are typically seen as those of rapid transition and change. The principal environments within which that change is seen can be easily identified as the parental/family environment, the peer group environment and the school environment. The aim of the article in to assess the nature and the level of stressor experience in a large sample of young and normal, primary school age children.

 

 

 

Bibliografie

1. Byrne D. ş.a. Stresor Experince in Primary School-Aged children: Development of a Scale to Assess proficles of Exposure and Effects on Psychological Well-being. In: International Journal of Stress Management, 2011, Vol. 18, nr. 1, p. 88-111.

2. Compas B., Malcarne V, Fondacaro K. Coping with stressful events in older children and young adoliscents. In: Journal of Consulting and Clinical Psychology, 1988, nr. 56, p. 405-411.

3. Dise-Lewis J. E. The life Events and Coping Inventory: An assessment of stress in children. In: Psychosomatic Medicine, 1988, nr. 50, p. 484-499.

4. Elwood S., Stressor and coping response inventories for children. In: Pychological Reports, 1987, nr. 60, p. 931-947.

5. Findley D. Development of the Zale Children Global Stress Index and its application in children wuth Tourette syndrom and obsessive complulsive disorder. In: Journal of the American Academy of Child and Adoliscent Psychiatry, 2003, nr. 4, p. 450-457.

6. Igraham C. Cognitive-affective dynamics of crisis intervention for school entry, school transition and school failure. In: School Psychology Reports, 1985, nr. 14, p. 266-279.

7. Muldon O. preception of stresful life events in Northern Irish school children: A logitudinal study. In: Journal of Child Psychology and Psychiatry, and Allied Disciplines, 2003, nr. 44, p. 193-201.

8. Roder I. The stress and coping questionnaire for children (astma version): construction, factor structure, and psychometric proprities. In: Psychological Reports, 2002, nr. 91, p. 29-36.

9. Spirito A. Common problems and coping strategies reported in childhood and early adoliscence. In: Journal of Youth and Adolicence, 1991, nr. 20, p. 531-544.

10. Turner T., Wheaton B. Checklist measurement of stresful life events. In: Measuring stress: A guide for health and social scienties. 1995, New York: Oxford University Press, p. 29-53.

11. Wagner C. ş.a. A comparison of stress measures in children. A self-report check list. In: Journal of Psychopathology and behavioral Assessment, 2006, nr. 28, p. 250-260.