Reacţia la stres reprezintă un avantaj al evoluţiei de reacţionare la pericol favorizând o adaptare eficientă la condiţiile înconjurătoare care sunt în schimbare. Astfel de reacţii sunt de cele mai multe ori critice pentru existenţă şi nu neapărat dăunătoare. Este cazul stresorilor de zi cu zi de o intensitate slabă, cu excepţia când se acumulează asupra unui individ deja stresat. Un nivel înalt al stresului poate stimula individul să dezvolte noi rezistenţe, cu toate că acesta l-ar costa. Reacţiile la stres pot fi dăunătoare, când este în proporţie extraordinară, cumulativ sau perseverent.

Stresul acut

Stresul de scurtă durată – o schimbare neprevăzută în orarul zilei, un examen final, o ceartă, toate acestea duc la mobilizarea unei adaptări adecvate, revenind la starea normală fără a cauza probleme fizice sau psihice de lungă durată. Revenirea rapidă de la efectele scurte, a stresului de zi cu zi favorizează dezvoltarea noilor abilităţi de adaptare, îmbunătăţeşte conştietizarea oportunităţilor şi a cererilor, creând un sentiment al competenţei.

Stresul cronic

Agresiunea, dezacord cu părinţii, nereuşita academică, expun copilul unui răspuns la stres de lungă durată implicând metabolismul, sistemul cardiovascular, sistemul imunitar şi chiar dezvoltarea creierului. Sursele externe de stres pot fi amplificate de anticiparea din partea copilului a stimulilor stresori, interferând dezvoltarea stimei de sine cu disponibilitatea emoţională faţă de semeni şi părinţi (McEwen, 2002).

Stresul cronic al unui orar supraîncărcat

Diferenţa dintre stresul acut şi cronic, dintre oportunitatea intermitentă de recuperare şi alterări persistente fiziologie pot fi folositoare în evaluarea riscurilor a unui orar supraîncărcat al copiilor. Deşi este tentantă condamnarea unui orar supraîncărcat la copii, este important să fie luată în consideraţie, necesitatea copilului pentru activitate şi odihnă, provocări şi alimentaţie, bazându-ne pe temperamentul copiilor şi răspunsurile comportamentale la regimul curent. În cazul în care activităţile zilnice ale copilului depăşesc cerinţele şi resursele copilului sunt posibile apariţia unor semne ale stresului cronic cu ar fi: iritabilitate persistentă, nivel înalt de emotivitate la cereri minore, lipsă de plăcere în activităţile care de obicei îi aduceau satisfacţie şi posibilă retragere.

Stresul extraordinar şi trauma

Stresul de scurtă durată poate deveni un stres de lungă durată când este de proporţii extraordinare, fiind diferit de realitatea de zi cu zi a copilului. Răspunsuri neuropsihologice cum ar fi hiperarousul sau hipervigilenţa pot persista mult timp după episodul traumatic. Evocarea amintirilor pot duce la retragerea din activităţile de rutină. Pierderea sau separarea de membrii familiei, ruptura din activităţile obişnuite, consecinţe fizice imediate a evenimentului şi amintiri prelungite a evenimentului se datorează circumstanţelor fizice alterate şi condiţiile de viaţă sunt factorii cei mai evidenţi a creşterii riscului unui răspuns serios la stres a copilului. (Osofsky, 2004).

Stresul cumulativ

Un copil poate îndura stresuri acute unul după altul sau stresuri multiple simultan. La început este probabil să provoace reacţii similare stresului cronic, în timp ce pe parcurs poate duce la reacţiile unui stres acut extraordinar. Multe condiţii ce predispun stresul cronic (ex.: sărăcia, boli cronice, conflicte în familie) măresc vulnerabilitatea la stresul acut. Stresul cronic şi cumulativ interferează cu funcţiile autoreglatorii şi pot duce reacţii severe la stresul acut (Gabariono, Kostelnz, 1991).

Efectele stresului

Cu toate că organismul în mod normal reacţionează la evenimentele ameninţătoare din mediu mai mult sau mai puţin într-un mod steriotipizat, nu există o simplă legătură dintre un anumit stres şi un anumit rezultat. Acesta se explică prin faptul că de obicei copii fac faţă unui stresor în viaţa lor, dar atunci când condiţiile negative se suprapun, impactul lor este mult mai distructiv, deoarece efectele a diferitor tipuri de stresori se pot acumula (Mathancz, Aycock, McCarthy, 1993).

Acest efect cumulativ al stresului poate avea o consecinţă potenţial negativă asupra sănătăţii copilului. Copii care au experimentat mai mult de două evenimente de viaţă nefavorabile în trecutul recent sunt predispuşi dezvoltării unor probleme emoţionale sau comportamentale, cu toate că e posibil ca un anumit stres să producă o cădere psihologică, depinde nu numai de numărul de stresori experimentaţi de copil, dar şi de intensitatea lor, adică nivelul în care afectează per ansamblu viaţa de zi cu zi a copilului (Berger, 1994).

Legătura dintre stres şi boală

Patru decenii în urmă Mezer şi Haggertz (1962) pentru prima dată au găsit asociere semnificativă dintre stresorii cronici din familie şi incidenţa infecţia streptococ. De atunci lucrul epidemiologic cu eşantioane de copii au depistat legături semnificative dintre morbidităţi pediatrice incluzând boli infecţioase (Boyce, 1977), răni minore sau severe (Horwitz, Morgenstern, DiPietro, Morrision, 1988), schimbări zilnice asupra stării sănătăţii la copii bolnavi cronic (Arnold, 1990) şi boli psihiatrice inclusiv depresia (Rutter, 1989).

În copilărie stresul poate influenţa ofensiva astmei, atacurilor epileptice, diabetul, leucemia, cancerul, diferite tipuri de boli infecţioase şi chiar obişnuita răceală (Hubbard, Worjman, 1998). Ambele caracterul episodic al bolilor acute şi cursul traiectoriei de lungă durată a bolilor cronice este în strânsă legătură cu experienţă precedentă a copiilor cu stres psihosocial ( Haggerty, Sherrod, Garmezy, Rutter, 1996).

Familia poate fi considerată o variabilă în legătura dintre stres şi boală. De exemplu, în cadrul unei familii disfuncţionale creşte riscul infecţiei influenza B. Cercetările au arătat că atmosfera psihologică nefavorabilă din familie joacă un rol important în apariţia astmei, cel puţin în unele cazuri, dacă copilul astmatic este luat din familie de multe ori simptoamele dispar (Long, 1996). De asemeni Purcell şi colegii lui (1969) au observat dacă îngrijitori calificaţi înlocuiau părinţii, care erau plecaţi în vacanţă, aproape jumătate din copii situaţia se îmbunătăţea în mod remarcabil. O posibilă explicaţie pentru aşa un efect este faptul că interacţiunile dintre părinţi şi copii des produc un stres acut care ducea la atacuri astmatice.

Asocierea dintre stres şi boală poate explica  multitudinea de probleme de sănătate la copii variind de la boli respiratorii şi răni la tulburări psihice şi depresie.

 

Summary

In the article is reflected the stress reactions as an evolutionary advantage in the face of danger when they prompt effective adaptations to changing environmental conditions. Such reactions are often critical to survival and are not necessarily detrimental. This is usually the case for mild everyday stress, except when it piles onto an already stressed individual. More demanding stresses can prod an individual to develop new strengths, although perhaps at a cost. Stress reactions can be harmful when they are of extraordinary proportions, cumulative, or unremitting.

The proposed stress-illness association appears to hold for a variety of childhood health end points, ranging from respiratory illnesses and injuries to psychiatric disorders and depression.
Bibliografie

 

1. Arnold, L.E. (1990). Childhood stress. New York: Wiley.
2. Berger, K.S. (1994). The developing person through the life-span. New York: Worth.
3. Garbarino J, Kostelny K, Dubrow N. (1991) No Place to Be a Child. San Francisco, CA: Jossey-Bass;
4. Haggerty, R.J., Sherrod, L.R., Garmezy, N., & Rutter, M. (1996). Stress, risk, and resilience. Cambridge: Cambridge University Press.
5. Horwitz, S.M., Morgenstern, H., DiPietro, L., & Morrison, C.L. (1988). Determinants of pediatric injuries. American Journal of Diseases in Childhood, 142, 605-611.
6. Hubbard, J.R., & Workman, E.A. (1998). Handbook of stress medicine. New York: CRC.
7. Long, R.T., Lammont, J.H., Whipple, B., Bandler, L., Bloom, G.E., Burgin, L., & Jassner, L. (1958). A psychosomatic study of allergic and emotional factors in children with asthma. American Journal of Psychiatry, 114, 890-899.
8. McEwen B. (2002) The End of Stress as We Know It. Washington, DC: Joseph Henry Press;
9. Methany, K., Aycock, D., & McCarthy, C. (1993). Stress in school-aged children and youth. Educational Psychology Review, 5, 109-134.
10. Meyer, R.J., & Haggerty, R.J. (1962). Streptococcal infections in families: Factors affecting individual susceptibility. Pediatrics, 29, 539-549.
11. Osofsky, JD. (2004) Young Children and Trauma: Intervention and Treatment. New York, NY: Guilford Press;
12. Purcell, K., Brady, K., Chai, H., Muser, J., Molk, L., Gordon, N., & Means, J. (1969). The effect on asthma in children of experimental separation from the family. Psychosomatic Medicine, 31, 408-25.
13. Rutter, M. (1989). Pathways from childhood to adult life. Journal of ChildPsychology and Psychiatry, 3011, 2351.