Dragă mamă și/sau tată,

Eu te iubesc. Nu te plac uneori, dar mereu țin la tine. Mă doare când reacționezi din frustrare sau furie față de mine. Chiar și în calitate de adult am nevoie de acceptarea și aprobarea ta. Pur și simplu aș dori mereu să te mândrești cu mine, acest sentiment nu se atenuează. Te rog, să ții cont și de atuurile mele și să faci referire și la ele, nu doar la ceea ce nu este în neregulă cu mine. Atunci când mă critici, chiar dacă o faci din dragoste și vrei să mă protejezi pentru că îți faci griji și îmi vrei binele, de fapt asta mă face să simt neputință și lipsă de valoare. Și în loc să mă ajute să devin versiunea mea mai bună are un efect opus, mă face să resimt insecuritate, să manifest rebeliune și să ripostez.

Uneori ai idei preconcepute despre cum ar trebui să simt, să gândesc sau să acționez. Resimt dezamăgire când mă compari cu alte persoane. Eu sunt eu. Și continuii să mă schimb în fiecare zi. Te rog, să îmi respecți individualitatea și independența și să mă ajuți să îmi găsesc propria cale. Dacă eșuez ai încredere că voi învăța din experiența asta, ai încredere în mine și permite-mi să iau propriile decizii și să trec prin propriile mele greșeli. Uneori am nevoia să mă asculți, chiar dacă nu ești de acord cu ceea ce spun. Mă doare când desconsideri emoțiile mele și îmi spui ce ar trebui să simt. Gândesc ceea ce gândesc și simt ceea ce simt. Asta e. Sunt altă persoană decât tine și mi-ar place să manifești deschidere și să gândești mai flexibil.

Îți mulțumesc pentru că m-ai învățat lecții de viață valoroase. Prin modelul comportamentului tău am învățat ce mi se potrivește și ce nu. Resimt recunoștința pentru tot ce mi-ai oferit, astfel am devenit ceea ce sunt astăzi. Îți mulțumesc că mi-ai influențat viața și pentru predispunerea de a citi această scrisoare, astfel încât relația noastră să poată evolua și dezvolta.

Cu dragoste,

Copilul tău